Monografie

Istorie Aprilie 8, 2014

Sat, comuna Hăneşti, situat la un km nord-est de reşedinţa comunei, pe stânga Pârâului Başeu.

Acest sat a fost înfiinţat în anul 1871 pe moşia Hăneşti de către stăpânul acesteia, Nicu V. Pillat, „cu locuitori adunaţi din diferite părţi, dându-le pământ şi înlesniri de locuinţe în schimbul muncilor agricole”[1].

Numele satului sugerează condiţiile de ordin social care au determinat întemeierea sa: pentru a localiza lucrătorii veniţi din alte sate din zonă dar şi din Bucovina pe moşia lui Nicu V. Pillat. Satul s-a întemeiat în preajma adăposturilor pentru animale (grajdurile pentru cai şi bovine) dar şi a atelierelor pentru confecţionarea şi repararea uneltelor de lucru în agricultură. Numele satului aminteşte de sloboziile, satele libere întemeiate în Evul Mediu, începând din Moldova din 23 februarie 1453[2], cu locuitori aduşi din alte „ţări”, care se bucurau de înlesniri şi scutirea de bir perioade determinate. Astfel satul Slobozia-Hăneşti arată că locuitorii săi erau slobozi, scutiţi de dări, stabiliţi în preajma satului Hăneşti.

Satul Slobozia-Hăneşti a depins o perioadă îndelungată material şi spiritual de satul Hăneşti.

Cel dintâi locaş de biserică în satul Slobozia-Hăneşti s-a construit în perioada 1998-2003 prin strădania vrednicului preot Ilie Drochioi, de la Parohia Ungureni, cu pereţii din bolţari, pe temelie de beton, acoperită cu tablă zincată şi s-a sfinţit la 21 noiembrie de către P. S. Calinic Botoşăneanul înconjurat de un sobor de preoţi.

Şcoala cu clasele I-IV din satul Slobozia-Hăneşti s-a înfiinţat în toamna anului şcolar 1948-1949 şi a funcţionat un an în casa săteanului Dumitru (Mitru) Lupu, apoi în casa Elenei Burlacu, până în anul 1958, când s-a construit local propriu pentru şcoală, cu pereţii din chirpici de lut, pe temelie de beton, în curtea aceleiaşi văduve. Primul învăţător a fost Ropotă.

Reducerea populaţiei şcolare a determinat încetarea activităţii şcolii din Slobozia-Hăneşti în anul 1984. Localul şcolii a fost dezafectat în anul 1999. Pe locul unde a fost şcoala s-a construit între anii 1999-2003 biserica satului.


[1] Nicu Filipescu-Dubău, Dicţionarul geografic al judeţului Dorohoi, Iaşi, 1891, p. 318.

[2] Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XIV-XV, vol. I, Bucureşti, 1954, p. 260.